finish

am uitat să mai scriu aici. între timp am dus de-ale gurii copiilor, din banii rămăşi de la vacă. acum au 2 vaci, care dau aprox 30 de litri de lapte pe zi. deci copii se hrănesc şi mulţumită vouă.
o al veste ar fi că şefii preotului l-au trimis în altă localitate. după ce oprise biserica din cădere, reparase câte ceva la ea, făcuse niscaiva reparaţii... "la noi la biserică, e foarte importantă ascultarea", au fost cuvintele lui de bun-simţ.
copiii? merg cu el; va avea în continuare grijă de ei. cu tot cu vaci.
credeaţi că se poate întâmpla pe aici vreo minune?
în cazul în care interesa pe cineva, acest blog a fost declarat închis.

I'm cow. Super cow

Ţinta a fost atinsă. S-a dat dezlegare la lapte. Popa m-a anunţat săptămâna trecută că a găsit vaca minune într-un final. Super-vaca donatoare de 15 litri de lapte numa' dimineaţa. Plus seara. Mai puţin. Numai că super-vaca, rasa Holstein, era cu vreo 8 milioane vechi mai scumpă decât preconizasem- adică 2.300 de lei, 23 de milioane vechi. Având în vedere că ţinta era laptele pentru şobolănei, i-am trimis popii şi diferenţa de bani, în total 2.300 de lei, şi de la începutul acestei săptămâni super-cow trudeşte pentru copii. 

Până când voi ajunge eu în zonă cu cumpărături în valaore de 600 de lei, cât mi-a rămas din chetă (şi poate îmi daţi ceva idei ce le-aş putea duce la şobolănei), să fac poze celebrei super-cow, eu îmi inchipui că arată aşa: 

Altfel, popa m-a rugat să-i fac o listă cu prenumele ale celor care dădură bani, ca să se roage, "pentru că io am judecată pentru orice bănuţ". Neştiind exact ce a vrut să zică, eu mă execut. Vă rog numai, în cazul în care nu sunteţi de acord din anumite motive ca numele voastre să apară pe acea listă, să-mi spuneţi.

tre' să cumpăr două vaci. te bagi?

acu' vreo lună am fost la ţară, undeva lângă giurgiu, în comuna gogoşari, sat răleşti. pariu că nu te-ai fi bagt prin noroaiele alea. eu am fost obligat, că acolo am rude. într-o discuţie am auzit că în sat e un preot, tânăr, de vreo 30 şi ceva de ani, care are în grijă 30 de mame cu copii aferenţi (1, 2 şi chiar 3) alungate de familiile lor. principalul motiv fiind chiar faptul că au rămas însărcinate. şi dacă ai rămas grea, ia rămâi tu şi pe drumuri, le-au zis apropiaţii. cu un şut în cur şi un plod în braţe, într-o ţară minunată, cu sate frumoase, vara, că iarnă te scufunzi în noroi, ajunseră tinerele mame la preotul valentin de care vă zisei. ăsta, om cu carte, se gândi să vorbească cu oamenii din sat să le găsească mamelor un adăpost. şi le-a găsit case abandonate, în care mamele cu copii, majoritatea sugari, trăiesc şi acu' când matale citeşti aceste rânduri. popa se învredniceşte să le dea câte un pahar de lapte, un kil de ulei, de fasole, de zahar şi ce le mai trebuie. am fost şi am vorbit cu el. i-am spus că am ceva prieteni care ar fi dispuşi să dea un ban să le cumpărăm ceva ălora mici de prin noroi. popa zise că ar avea nevoie de ceva covoare, haine, un aragaz, o maşină de spălat, dar nu d'aia automată că acolo e doar apă de puţ, şi de'ale gurii. mi-a lăsat o impresie bună popa şi eu lui o promisiune că îl sun să-i zic ce şi cum. acu' câteva zile bunică-mea a sunat să anunţe că i-a zis popa că, în cazul în care mai reuşesc să fac ceva, am putea cumpăra o vacă, două, că  aia de o cumpără el s-a dovedit a fi stearpă, şi nu mai are ce să le dea la ăia mici să înghită măcar o dată pe zi. io cu mai mult de 200 de lei nu pot să mă bag. mai am câţiva prieteni, cred că strângem preo 1000-1500 de lei pentru o vacă. mai am nevoie de una. te bagi? 

suisbank

Luiza: cronicareeee
Luiza: ce s-a ales ma de proiectul cu orfanii?
Luiza: ca acu vaz
Luiza: ca as da si eu daca inca nu ati dus bunurile
cronicaru': pai ce sa se intample
cronicaru': ?
cronicaru': ca nu mam decis decat eu si fuhreru sa dam ceva cascaval
cronicaru': si probabil ca vom merge sa lom un teve ceva
cronicaru': si sal ducem
Luiza: pai ma
Luiza: stati asa
Luiza: ca o sa popularizez io pagina aia de scrii tu pe ea
Luiza: vrei?
cronicaru': (zambet)
Luiza: sa incerc sa strang neshte bani de la preteni
Luiza: si colegi de breasla
cronicaru': io tot incerc
cronicaru': da e zgarciti
Luiza: ca au de unde
cronicaru': faza e ca astia de la casele de copii
cronicaru': nu accepta decat lucruri noi
cronicaru': intelegi
cronicaru': ?
cronicaru': si lumea nu prea se baga sa dea bani
Luiza: aha
Luiza: deci sa se dea bani
cronicaru': ca sa cumperi tu nu stiu ce
Luiza: auzi ma
cronicaru': ca nau incredere
Luiza: ia modif tu asta in pagina aia
Luiza: cu tzoalele
Luiza: si lasa doar banii
Luiza: si dupa arunc eu in aer pagina
Luiza: sa vaza oamenii
Luiza: garantez io pt tine
cronicaru': si in tara asta e normal pe deo parte
cronicaru': haha
cronicaru': esti sigura ca nu fug pa coasta da haur?
Luiza: (rade)
Luiza: da
Luiza: sunt
cronicaru': just oleaca

deci luiza zice ca-s mai sigur ca bancile elvetiene

de la sprit

tin sa zic de la inceput ca prin aceasta pagina nici nu vreau eu sa fac pe filantropu', ca nu-mi sade bine, si nici sa ma mazgalesc de  patetism (e, ce cuvinte frumoase stiu...). asadar, de unde, cum, si mai ales de ce.

intr-una din serile de sezatoare in care stam si toarcem ganduri ma plang unui tovaras de sprit si viitor fin ce se afla ca sunt din nou profund scarbit de calitatea mea de roman. asta nu se mira si crede ca incep din nou divagatia pe tema originii mongoloide a poporului roman. il linistesc si-i zic ca-i mai grav, ca am citit un articol despre cum unii isi maltrateaza copiii  fara sa pateasca nimic. si copii aia mor. in chinuri groaznice. si cacatul de stat nu face nimic. asta tace. de data asta tace si la un moment dat zice "hai ma sa facem noi ceva". eu ma gandesc ca ar fi degeaba. ne-am decis pana al urma sa strangem niste bani si bunuri, de la cunoscuti, sau nu, sa le ducem la o casa de copii. pe care o vom gasi. si a carei conducere speram sa accepte. aaa, am hotarat, cu de la noi putere ca banii sa se transforme in carti, televizor(oare), jucariin si haine la propunerea lui Victor, care are de dat "o lada cu jucarii de plus, o lada cu jucarii mai vechi, o pereche de pantaloni scurti verzi si o pereche de papuci-sandale".

nu vreau sa fie un exemplu pentru nimeni si nici sa ies in fata prin chestia asta.

nu vreau sa fie un cadou de craciun sau orice alta balarie lacrimogena.

nu vreau decat sa ma ajuti cu un ban pentru orfan. cu tine sau fara tine tot o voi face. 

nu vreau sa crezi ca eu as putea umbla in banii tai sau in bunurile tale. si ca sa ma crezi nu apelez nici la dumnezeu sau altcineva ci doar la mine: sa mor, sa-ntepenesc daca nu s-or duce toate la copii. am zis

APDEIT: deci, asa cum vorbii cu luiza, din cauza de imposibilitate de cedare de bunuri folosite catre preaminunatele institutii de ocrotire si crestere a coopiilor abandonati, si cica ar fi si o lege care le-ar interzice desi io n-am gasit-o, ne-am decis sa strangem doar cascaval, cash, cashcarabeti, mangoti si alte animalute asemenea pe care sa le transformam apoi in diverse bunuri noi-noute pe care sa le invecheasca sobolaneii aia mici.